Meniu de navigare

Ciclul de viață al enterobiozei, Enterobius vermicularis (oxiurii)

LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald.

Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie. Enterobius vermicularis face parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic nematod parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale.

Sus Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala maini murdare si alimente contaminateinsa exista si autoinfectie exogena si endogena. Spre deosebire de foarte multi alti paraziti intestinali, E.

Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în porțiunea mediană. Extremitatea anterioară prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric.

Enterobius vermicularis (oxiurii)

Acest organ servește la fixarea parazitului pe mucoasa intestinală. Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și rect.

Femela are un aparat ciclul de viață al enterobiozei dublu, tubular, format din câte un ovar și un uter, dispuse unul anterior și celălalt posterior.

ciclul de viață al enterobiozei

Lungimea corpului femelei este de mm lungime și 0. Masculul este mai mic, având mm. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior.

Sus Daca se suspecteaza oxiuroza medicul va face o anamneza si un examen obiectiv. Examenul obiectiv va include examinarea regiunii perianale pentru observarea unor semne de iritatie sau roseata, daca exista. Suplimentar, medicul va ruga pacientul sa faca testul benzii adezive. Acest test este numit uneori testul celofanului sau testul cu scoci care consta in aplicarea unei bucati de banda adeziva transparenta pe regiunea perianala dimineata inainte de a se ridica din pat sau de a face dus. Banda este observata la microscop unde se cauta oxiuri sau larve.

Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană și una convexă. Sunt transparente, având un înveliș subțire și dublu. Aceste două membrane se reunesc la unul din doi poli.

Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis)

În interiorul oului se găsește un embrion giriniform forma unui mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi. Ciclul biologic Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau apa infestate.

papilloma virus uomo bocca

După eclozarea realizată în intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți. Ei se localizează, cel mai frecvent, în cec și în apendice. Fără tratament, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între luni.

Despre menstruatie, dureri, SPM, tampoane, mituri, anticonceptionale si alte treburi femeiesti

După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții. Acest amănunt explică de ce senzația de prurit se accentuează în acele intervale. Mișcările femelei în timpul migrării sau  depunerii ouălor și eliberarea unui lichid perienteric toxic  determină iritația pielii și prurit local. În interiorul oului depusembrionul evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic.

Oxiuroza (Enterobioza)

Din ouă va fi eliberată larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției. Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, fie direct, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte sau alimente contaminate. Ouăle înghițite vor elibera în duoden larvele, ce migrează în jejun, devenind aici adulți.

amestec de ouă de helmint detoxifierea colonului natural curăță

După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor. Retroinfecția este o particularitate a autoinfecției, realizată prin larvele eliberate din ouăle anale ce eclozează spontan.

pancreatic cancer vitamin d

Larvele pătrund prin orificiul anal și urcă pe tractul gastrointestinal, unde se transformă în adulți. Patogenia și aspectele clinice ale enterobiozei Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată ciclul de viață al enterobiozei autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extra-familiale.

Enterobius vermicularis (oxiurii)

Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca o ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative. În majoritatea cazurilor, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al regiunii anale și în localizările ectopice.

Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate. În papirusul egiptean Ebers c.

Prezența paraziților adulți pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale este însoțită de apariția unui prurit intens, considerat patognomonic  pentru oxiuroză. Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice.

Faceți teste pentru viermele ou enterobiozei

În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta cu bacterii piogene. Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge în tractul urinar. Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a peritonitei pelviene.

ciclul de viață al enterobiozei cancer passive aggressive personality

Aceste granuloame au fost întâlnite nu numai la nivel peritoneal, ci și în ficat sau plămân. Este acceptată ipoteza potrivit căreia parazitul migrează pe calea sângelui sau străbate peretele intestinal, a cărui integritate este compromisă printr-un proces necrotic Granulomul specific enterobiozei cronice, deține, în mijlocul său, zona de necroză sau tumoral. Majoritatea enterobiozelor sunt ușoare, fără a se manifesta clinic.

În cazul anumitor pacienți, infecția constituie o problemă clinică și psihologică importantă, putând provoca complicații severe precum dermatitavulvovaginita, apendicita, peritonita. Alături de tulburări digestive nespecifice, se întâlnesc, mai ales la copii, ciclul de viață al enterobiozei de viață al enterobiozei neuropsihice, legate de insomnia provocată de pruritul nocturn intens, scăderea capacității de concentrare, iritabilitate, nervozitate.